„Curtezana” de Diane Haeger

Una dintre cele mai fascinante povesti de dragoste. Primul roman scris de Diana Haeger ne ofera povestea romantata dintre regele Henric al II-lea si Diane de Poitiers. Dupa multi ani de exil, vaduva de 31 de ani este invitata din nou la curte pentru a-i fi amanta tatalui lui Henric, regele Francisc I, s-a intors pentru a asculta soaptele despre trecutul ei. Dar puternica amanta a regelui face tot posibilul sa o indeparteze de la curte, dar Diane isi gaseste un puternic aliat in fratele lui Henric. Nu se astepta sa fie obiectul dorintelor tanarului rege, niciodata nu ar fi ghicit ca destinul ei se va confunda cu al acestuia. Cand l-a vazut ultima data era un baietel. Dar acum e un barbat foarte chipes. Din ratiuni politice, tanarul Henric trebuie sa se insoare cu Caterina de Medici, si isi face datoria de rege. Asta nu inseamna ca iubirea pentru Diane de Poitiers se stinge.

Într-adevăr, o poveste fascinantă şi deosebită, mai ales că aceste personaje au existat cu adevărat şi întâmplările chiar au avut loc (mai mult sau mai puţin). Evident, e o poveste de dragoste, dar e una destul de interesantă, cartea având dramă, intrigi şi cam tot pachetul care să te ţină lipită de ea. 

„Taina Pictorului” de Adèle Geras

Am zis că nu mai fac recenzii la cărţile ce nu mi-au plăcut, dar uite că n-am putut să nu fac o excepţie aici.

„Castelul Mişcător al lui Howl” de Diana Wynne Jones

Yep…cartea şi nu filmul.

Descriere: In tinutul Ingary, vrajile, mantiile care te fac invizibil si cizmele de sapte leghe sunt lucruri cat se poate de obisnuite. Cu vrajitoarea din Waste este insa alta poveste. Dupa cincizeci de ani de liniste, se zvoneste ca are de gand sa terorizeze din nou tinutul. Asa ca, in momentul in care un castel negru se iveste la orizont, toata lumea crede ca e mana vrajitoarei. Dar se dovedeste ca, de fapt, castelul apartine vrajitorului Howl, despre care se spune ca ii place sa manance inimile tinerelor fete. Surorile Hatter si Sophie, Lettie si Martha sunt si ele avertizate sa nu se aventureze singure pe strada. Insa acesta nu e decat inceputul. In acest puzzle magic, oamenii si lucrurile nu sunt ceea ce par. Identitatile se schimba, destinele se intrepatrund, iubitii se incurca. Vrajitoarea din Waste a aruncat un blestem asupra lui Howl. Oare dezlegarea sta intr-o celebra poezie? si ce se va intampla cu Sophie odata ce va intra in castelul lui Howl si va face cunostinta cu demonul focului?

„Castelul Mişcător al lui Howl” e prima parte din trilogia „Castelul” a Dianei Wynne Jones. Nu am să surprind pe nimeni când voi spune că principalul motiv pentru care m-am apucat de carte este ecranizarea ei, în regia lui Hayao Miyazaki de la Studio Ghibli. Cred că e filmul meu preferat de animaţie şi l-am văzut de atâtea ori, încât descoperirea unei cărţi în baza căruia a fost produs, m-a încântat ENORM.

În ce stare se află cărţile voastre?

Mai exact, în ce stare sunt cărţile voastre după ce le citiţi?

„Caraval” de Stephanie Garber

„Pusă în faţa unei căsătorii aranjate, Scarlett şi-a pierdut speranţa de a vedea îndepărtatul Caraval, unde anual se ţin reprezentaţii. Sora ei, Tella, reuşeşte totuşi să o ducă la spectacol, dar este răpită. În acest sezon, se pare că jocul se învârte în jurul Tellei, iar cine o va găsi va fi declarat câştigător.”

„Caraval” mi-a amintit şi îmi aminteşte şi acum încă de „Circul Nopţii”. Îmi place doza asta de mister şi faptul că ‘nu totul e ceea ce pare’. Cu toate că în „Circul Nopţii” am avut evenimentele aşezate nu chiar într-o ordine obişnuită şi în primele pagini chiar pierdeai firul gândului, „Caraval” e ceva mai simplu şi totuşi foarte, foaaarte tentant.

Cărţi de pus pe Instagram

Ştim cu toţii boala asta de a posta orice pe reţelele de socializare, în mod implicit, Instagram-ul fiind prima sursă în care poţi găsi tot felul de rah…adică poze. Nu mă înţelegeţi greşit, folosesc şi eu Instagram, postez şi eu chestii banale, chestii care cuiva i s-ar părea tâmpite, dar nu pun nişte poze degeaba sau doar pentru că le pune toată lumea. În fine, nu postez nimic ieşit din comun, nimic special pentru alţii, doar special pentru mine.

‘Doukyuusei’ sau BL (boys love)

Odată ce am intrat în vacanţă fac, tot felul de lucruri cu excepţia cititului. Mă aşteptasem să-mi dedic mai mult timp iarna asta lecturii pentru că am multe cărţi faine pe raft care mă aşteaptă şi care simt că o să-mi placă, dar nu ştiu de unde şi de ce m-a lovit lenea asta. Cred că, atunci când ai prea mult timp liber, lenea începe să devină şi mai mare şi lucrurile pe care ţi le-ai plănuit să le faci tot stau pe ‘amânare’.