„Taina Pictorului” de Adèle Geras

Am zis că nu mai fac recenzii la cărţile ce nu mi-au plăcut, dar uite că n-am putut să nu fac o excepţie aici.

O familie extinsa se reuneste la sfarsit de august pentru a sarbatori implinirea a saptezeci si cinci de ani de viata de catre formidabila mater familias, Leonora. Ea este fiica celebrului pictor eduardian Ethan Walsh, ale carui picturi sunt pastrate la vila familiei, Willow Court in Wiltshire. La petrecerea Leonorei vor fi prezente fiicele ei, Gwen si Rilla, pe care le-a crescut singura, dupa ce a ramas vaduva la mai putin de treizeci de ani; fiica vitrega a Rillei, Beth; si sotul si cei trei copii ai lui Gwen cu sotii si iubitii lor. Un outsider se alatura grupului: Sean Everard, un regizor de televiziune care face un documentar despre viata si opera lui Ethan Walsh. Toate familiile au secretele si partea lor intunecata, iar cea a Leonorei nu face exceptie. Inainte ca pavilionul sa fie demontat si toti oaspetii sa plece pe drumurile lor, ies la lumina doua evenimente socante din trecut, care schimba pentru totdeauna viata Leonorei si a fiicelor ei.

O poveste fascinanta, care se intinde pe o perioada de peste saptezeci de ani, scrisa in traditia unor romane precum Cautatorii de scoici de Rosamunde Pilcher.

Recunosc, am cumpărat această carte pentru că m-a atras coperta, dar şi descrierea de pe spate m-a făcut destul de curioasă. Ei bine, a fost una dintre cărţile pe care mi-a luat foaaarte multe timp să o termin. Prea mult. E a doua oară în acest an când păţesc asta şi urăsc când o carte mă ţine pe loc pentru că nu pot să încep alta când ştiu că nu am terminat cu datoriile vechi. Trecând la subiect, romanul mi-a părut destul de interesant, povestea fiind despre o familie cu secretele şi problemele ei.

Încep prin a spune că mi-a displăcut personajul principal, Rilla, o femeie trecută demult de prima tinereţe, care încă pare a avea mintea unei fete de 20 de ani. Bine, cartea nu prea are un personaj principal, dar în mare parte, Rilla e în centrul atenţiei, aşa că hai să presupunem că acesta este ea. Menţionasem partea cu personajul principal pentru că nici măcar nu văd rolul Rillei în această poveste. Ca personaj e plictisitoare, e banală şi chiar enervantă uneori. În orice caz, NU e o protagonistă. 🙂

Cartea asta are multe personaje. Evident, e vorba despre povestea unei familii. Dar autoarea a băgat atâtea personaje şi nu a ştiut ce să facă cu ele. Toată cartea a relatat povestea fiecăruia şi mai mult de jumătate dintre ele mi s-au părut extrem de plictisitoare. Singurul fapt ce m-a făcut să duc la bun sfârşit această lucrare a fost faptul că, pur şi simplu, am ajuns într-o situaţie în care trebuia să stau pur şi simplu 12 ore şi aveam doar această carte cu mine plus curiozitatea legată de acest mister în jurul căruia s-a tot învârtit autoarea. Ideea e bună, probabil cam singurul lucru ce mi-a plăcut aici, dar cam pe la jumătatea acestei cărţi mi-am dat seama şi care era misterul.

Nu pot să spun că regret aceste 400 de pagini, dar nici că mi-au plăcut.

Reclame

Vrei să laşi un comentariu?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s